De la blestemul mulțimii la mântuirea noastră
1. De la vinovăție la ispășire: Paradoxul strigătului
Când norodul a strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră”, ei cereau, din punct de vedere juridic, asumarea responsabilității pentru moartea Sa. Ei credeau că elimină un impostor, dar, în realitate, activau planul divin de mântuire.
În Vechiul Testament, sângele jertfelor era stropit pentru a acoperi păcatul. În Noul Legământ, Isus nu moare ca o victimă a neputinței lui Pilat, ci ca Mielul lui Dumnezeu. Sângele Său „asupra noastră” nu mai înseamnă condamnare pentru cei care cred, ci acoperire și protecție, asemenea sângelui pus pe ușiorii caselor în noaptea Paștelui egiptean.
2. Spălarea mâinilor vs. Spălarea inimii
Pilat a făcut un gest simbolic, încercând să se eschiveze de responsabilitate: „și-a spălat mâinile”. Însă apa lui Pilat a rămas la suprafață, fiind neputincioasă în fața vinovăției interioare.
Spre deosebire de gestul exterior al lui Pilat, sângele lui Isus lucrează în profunzime. Articolul credinței ne învață că:
-
Sângele aduce iertarea: Fără vărsare de sânge nu există iertare ().
-
Sângele aduce pacea: Isus a făcut pace prin sângele crucii Sale, împăcând omul cu Dumnezeu.
-
Sângele aduce curățarea: El ne curăță conștiința de faptele moarte, ceva ce nicio apă din lume nu poate face.
3. „Asupra copiilor noștri” – O moștenire transformată
Cea mai dură parte a strigătului mulțimii a fost implicarea generațiilor viitoare. Istoria a arătat consecințele grele ale acestei alegeri, însă harul lui Isus a mers mai departe de blestem.
La Cincizecime, când Petru le-a predicat multora dintre cei care probabil fuseseră în acea mulțime, el nu le-a spus că sunt pierduți pentru totdeauna. Dimpotrivă, le-a oferit șansa ca acel sânge pe care l-au vărsat să devină sângele care îi mântuiește. Sute de mii de „copii” ai celor care au strigat la moșie sau în piețele Ierusalimului au ajuns să găsească mântuirea în Isus.
Un altfel de răspuns
Pilat a zis: „Treaba voastră!”, abandonându-L pe Isus. Dar Isus, de pe cruce, a spus în esență: „Este treaba Mea!”, asumându-Și păcatele lumii.
Astăzi, strigătul „Sângele Lui să fie asupra noastră” poate fi transformat dintr-o sentință în cea mai frumoasă rugăciune. A cere ca sângele lui Isus să fie peste noi înseamnă a cere protecție, sfințire și viață veșnică. Ceea ce omul a dorit să fie un sfârșit prin moarte, Dumnezeu a transformat într-un început prin înviere.
