Adevărata avere pe care nicio furtună nu o poate lua
Există o legendă veche despre înțeleptul Bias din Priene (unul dintre cei „Șapte Înțelepți ai Greciei” antice, renumit pentru spiritul său practic și pentru înțelepciunea sa juridică și morală). Se spune că în timp ce orașul său era sub asediu și toți locuitorii fugeau încărcați cu aur, haine scumpe și obiecte de preț, el mergea liniștit, cu mâinile goale. Întrebat de ce nu salvează nimic, el a răspuns simplu: „Omnia mea mecum porto” – tot ce am cu adevărat important, port deja cu mine.
Această maximă stoică ascunde un adevăr care vibrează uimitor de tare cu inima creștinismului. Într-o lume care ne măsoară valoarea prin mărimea casei, marca mașinii sau numărul de obiecte adunate în dulap, Isus ne invită la o libertate radicală: aceea de a fi bogați în interior, chiar și când suntem săraci în exterior.
Când „totul” înseamnă mai puțin
În viața creștină, simplitatea nu este doar o alegere estetică sau un trend de „lifestyle”. Este o disciplină a spiritului. Isus ne-a avertizat: „Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”.
Dacă averea noastră constă în obiecte, suntem vulnerabili. Putem pierde totul la un incendiu, la o criză economică sau în fața timpului. Dar dacă „tot ce am” sunt virtuțile, credința, pacea și relația mea cu Isus, atunci devin invulnerabil. Acestea sunt „posesiunile” care nu ocupă spațiu în rucsac, dar dau greutate vieții.
Paralela între Slogan și Credință
Să privim această expresie prin lentila Evangheliei. Ce purtăm cu noi atunci când renunțăm la bagajele inutile ale grijilor materiale?
-
Libertatea de a merge oriunde: Când nu ești legat de posesii, ești liber să urmezi chemarea. Ucenicii au lăsat mrejele și au plecat. Nu aveau depozite de păstrat, ci o misiune de îndeplinit.
-
Identitatea în Isus, nu în obiecte: Lumea ne spune: „Ești ceea ce ai”. Isus ne spune: „Ești al Meu”. Această siguranță este singura bogăție pe care o purtăm cu noi prin moarte spre veșnicie.
-
Bucuria lucrurilor mărunte: O viață simplă ne curăță privirea. Începem să vedem valoarea într-un răsărit, într-o mână întinsă sau într-o rugăciune șoptită. Acestea sunt bogății care se multiplică atunci când le împărțim.
O provocare pentru un nou început
„Omnia mea mecum porto” este un îndemn la a ne verifica bagajul inimii. Dacă mâine ar trebui să pleci doar cu ce porți în suflet, cât de bogat ai fi?
Viața alături de Isus ne învață că mai puțin înseamnă, de fapt, mai mult. Mai puține griji pentru „ce vom mânca sau cu ce ne vom îmbrăca” înseamnă mai mult spațiu pentru iubire, pentru generozitate și pentru prezența Sa.
Să căutăm, așadar, să adunăm acele comori pe care nicio molie nu le mănâncă și nicio rugină nu le strică. Să trăim în așa fel încât, indiferent unde ne poartă drumul, să putem spune cu pace: „Tot ce am și contează cu adevărat, port deja cu mine.”
