În cultura biblică, numele nu era doar o etichetă de identificare, ci o descriere a caracterului, a destinului sau a stării sufletești a unei persoane. Când Dumnezeu intervine în viața cuiva și îi schimbă numele, El nu modifică doar un cuvânt, ci rescrie întreaga identitate și viitorul acelei persoane.
Astăzi vom explora două întâlniri radical diferite cu Isus, înainte chiar ca El să își înceapă lucrarea publică. Este vorba despre Irod cel Mare și Ioan Botezătorul. Deși perspectivele lor erau polar opuse, ambele ne oferă o oglindă în care să ne privim propriile reacții față de Hristos.
Există o legendă veche despre înțeleptul Bias din Priene (unul dintre cei „Șapte Înțelepți ai Greciei” antice, renumit pentru spiritul său practic și pentru înțelepciunea sa juridică și morală). Se spune că în timp ce orașul său era sub asediu și toți locuitorii fugeau încărcați cu aur, haine scumpe și obiecte de preț, el mergea liniștit, cu mâinile goale. Întrebat de ce nu salvează nimic, el a răspuns simplu: „Omnia mea mecum porto” – tot ce am cu adevărat important, port deja cu mine.
Fiecare 1 ianuarie vine cu o promisiune. O foaie albă, un capitol nou, șansa de a lăsa în urmă trecutul și de a desena un viitor mai bun. Simțim cu toții chemarea acestui „nou început”, dar de câte ori nu ne-am trezit, după câteva săptămâni, alunecând înapoi în vechile obiceiuri? Ne dorim schimbarea, dar adesea ne lipsesc rădăcinile pentru a o susține.